Strafulgerare…

Dis de dimineata, cu forte proaspete si nespus de vioaie, ma indrept catre job…Fac abstractie de discutiile mai mult sau mai putin anoste din autobuz si cu un zambet larg, adolescentin, gratulez pe toata lumea. Ce zi minunata! Ajung, deschid usa si..brusc, simt cum universul mi se naruieste, de la temelie spre varf, timpul se dilata si ultima boare de respiratie ramane undeva in aer…Imaginea din fata ochilor larg deschisi nu parea reala, caci l-am vazut…doamne, cat era de frumos! Acea privire n-am s-o uit niciodata! Parca desprins din basme cu printi, ma studia la fel de mirat, un barbat ce parea inalt, foarte inalt, daltuit in marmura, cu fire aurii-satene rasfirate neglijent pe fruntea proeminenta iar ochii…superbi..Era ca o pictura greceasca, ce izvora lumina si candoare, usor feminin ca trasaturi, contrastand puternic cu imaginea de ansamblu, cu adevarat barbateasca. Pluteam, am pasit nu stiu cum, catre birou, unde m-a intampinat patronul, mai radios ca niciodata, spunand: – Faceti cunostinta, el este….N-am mai auzit, conta doar EL ESTE…

Imi ardea fata, palmele mi se umezisera brusc si buzele uscate de-o sete fara egal, au ingaimat ceva…doamne ce stupid trebuie sa arat, ma gandeam. M-am intors brusc, prefacandu-ma ca am treaba, ca sa-mi revin si ma mustram in gand, cat de slaba sunt si nu intelegeam ce ma apucase, probabil ca lasasem o impresie foarte proasta. Nemultumita si iritata, am redirectionat discutia catre ceva banal, insa observam cu coada ochiului cum si el ma urmarea atent, poate prea atent. Mi-am mai revenit, ca doara nu era sa raman asa statuie, insa senzatia de lesin nu ma parasea deloc. Eram din ce in ce mai tacuta, biata de mine, nu prea faceam fata acelei explozii de sentimente terifiante si incercam fara success sa-mi revin. As fi vrut sa dispara in neant de unde a venit, sa fiu din nou eu, cea fara de griji si “flu-flu”, um spuneau prietenii si rudele…il uram sincer! Si pana la urma cine era intrusul asta cu ochii lui mierii si migdalati, gene lungi si negre……….fir-ar el sa fie! Tot asa nemultumita am ajuns si acasa, mama evident ca a observat si mi-a invadat intimitatea cu diverse intrebari incommode si enervante. Nu aveam chef de nimic, vroiam sa zac la nesfarsit, m-as fi luptat..dar cu ceee? Am hotarat sa raman imbufnata si nefericita pana la saturatie, urmand ca a doua zi sa redevin asa cum ma stiam si imi placea..si totusi..n-am putut sa nu-mi doresc sa-l mai vad o data…Hotarat ca nu eram in apele mele, imi spuneam, lasa ca maine am sa-l vad iar si am sa constat ca nu e nimic de capul lui, este la fel cu ceilalti, ba chiar nimic deosebit. Probabil ca am vreun virus. Gata! Si-am adormit zambind….

 

Inca o zi ……

…Si inca ce argumente..Ma trezesc zambind, caci imi aduc aminte de-o scena petrecuta intr-o zi normala de lucru, adica foarte aglomerata, cu multi clienti nervosi.. Multa lume si canicula, doua lucruri suficient de enervante pentru oricine.

La un moment dat, cand sa mai respiram si noi, apare un arab dubios, care, spre deosebire de restul era inalt si solid. L-am privit ca si cand “asta ce dracu mai vrea”, ca statea protapit in usa si ma fixa cu privirea, foarte plin de sine..Probabil ca se considera irezistibil pentru natia lui, gandeam si brusc am simtit ca ma scutura hohote de ris, dar m-am abtinut, ce-i drept, cu greu. Ma intreaba asa conspirativ si balos cand plec, eu ma prefac ca scriu ceva si raspund absenta ca atunci cand termin treaba…iar daca are nevoie de ceva sa spuna acum.

Zice: – Te conduc eu, ca sunt cu masina….Recunosc ca ma panicasem putin, instinctiv, dar n-am mai apucat sa-i urez ceva de rudele de gradul I, ca nu stiu de unde a aparut sefu` in salt, efectiv..M-am si speriat ca mi-a sarit peste birou, interpunandu-se intre mine si individ si i-a “latrat” ceva in araba de l-am vazut pe nefericit cum se albeste si inroseste la fata, pe rand, cat era de mare. S-au privit ca doua fiare cateva secunde, dupa care mitocanul a plecat si nici nu l-am mai vazut de atunci…

I-am multumit, jenata de situatie, bossului si l-am intrebat de unde stie sa sara asa(era f. gras, culmea), a facut vreun sport? Nu s-a amuzat ca de obicei, ba mai mult mi-a raspuns grav si cam rastit, ca nu e de gluma si daca se mai intampla si el nu este, sa-i spun imediat. Mi-a mai zis ca pentru orice eventualitate o sa-l lase pe varul lui sau pe cineva de incredere, pentru a nu fi niciodata singura. Sincer, eram uimita dar si bucuroasa de atata ocrotire…De atunci ma conduceau pana acasa sau pana la masina, spunandu-mi in gluma ca ei raspund de mine in fata parintilor (pe care evident, nu-i cunosteau), caci am omorat din fasa orice incercare a mamei sa vina acolo, doar stiam cum gandeste si nu vroiam sa-si faca griji aiurea.

Totul era roz si frumos, afacerile mergeau bine, mama se linistise dupa ce i-am povestit ce oameni sunt cei la care lucrez, ba mai mult asa cum o obisnuisem ii povesteam fiecare zi, avand grija sa-i omit ce ar fi fost ingrijorator pentru ea…Nu-mi pasa de nimic, caci vara ma facea sa ma simt in al noualea cer si tot asa, pana intr-o zi cand….

 

Ce a urmat..

 

Parca ma impingea ceva….si toate acestea le priveam lejer si fara nici o teama, doar fusesem crescuta intr-un cocon de sticla iar biata mama avusese atata grija in ceea ce ne priveste, ca nu se gandise decat cum sa ne protejeze mai mult si asta a facut-o atat de bine, incat am starnit hohote de ris cand am intrebat cu ochii mari ce sunt aia “ciuhabi”?Cu reactiile oamenilor ma obisnuisem inca din liceu, cand tot asa puneam niste intrebari “ciudate’ pentru unii, pentru mine firesti..Spre de exemplu, imi amintesc ca eram odata cu colegii prin parc, ne plimbam fericiti ca chiulisem de la o ora unde-a intarziat profesorul si noi atat am asteptat. Tot spunand bancuri si razand din diverse, la un moment dat o colega mai indrazneata sa zicem, ii povesteste altuia din grup ceva in legatura cu un film si-mi trece si mie pe la ureche, asa ca intreb: – Cum adica porno? Poate vrei sa zici Porto, dar ala-i un vin, zic…caci citisem Dumas si am facut legatura. Au urmat hohote de ris, eu nu intelegeam nimic, am tacut si mi s-au parut tare prosti ca daca tot nu stiau, sa nu mai vorbeasca si sa rida ca tampitii iar daca stiau ceva nou sa-mi spuna si mie. M-am dus acasa hotarata s-o intreb pe mama daca sunt chiar ignoranti , poate stie ea despre ce e vorba…Mai bine nu intrebam, caci mi-am dat seama ce gafa facusem, credeam eu .

Ma simteam pregatita sa iau viata in piept, asa ca am plecat catre firma, unde stabilisem sa ma intalnesc cu baiatul Monei, care era asa cum m-am asteptat, numai ca parea de treaba si deschis, asa ca n-a fost o problema. Culmea ca ciuhabii lor erau niste oameni foarte normali, chiar hazlii mi se pareau mie ca aveau niste mustati ridicole de care erau foarte mandrii. Ma bufnea rasul numai cand ma uitam la ei si ei zambeau fericiti, caci doar unul cunostea limba iar eu muream de ris la propriu. Deja pareau stanjenitit, asa ca i-am asigurat ca nu rid de ei, numai ca ma distreaza mustatile si ca vorbesc stalcit iar faptul ca nu s-au suparat, ba chiar au ris, m-a linistit in ceea ce-i priveste. Oricum era clar ca se uitau la mine ca la un copil zburatacit, insa mie-mi convenea de minune,  fiindca stiam ca n-as fi putut lucra decat intr-un mediu vesel. Am aflat ulterior ca doar unul era patronul, cel mai in varsta cam patruzeci de ani iar celalalt un var. Contrar opiniei generale in ceea ce priveste natia lor, n-am simtit o secunda ca mi-ar face avansuri, ba mai mult, simteam o protectie mai apropiata de cea parinteasca , un comportament elegant, efectiv. Asta a fost un plus, deoarece era foarte multa treaba, aveam de facut facturi si gestionat foarte multa marfa dar am intrat repede in ritm. Nu se asteptau la asta insa erau foarte multumiti si eu de asemenea. Aveau atata incredere incat eram hotarata sa nu-i dezamagesc, deoarece ai nostrii incercau sa-i pacaleasca iar eu aveam sarcina ingrata sa aleg intre tabere si am ales doar sa fiu corecta, lucru care m-a izolat oarecum de romani. Ma durea lucrul asta, insa oricum n-ar fi inteles, calea mea era una singura indiferent de natie si parerea lor.

Curand am avut termen de comparatie, deoarece veneau prieteni sau parteneri de afaceri tot arabi iar pe unii dintre ei numai cand ii priveam ma lua cu frig. Emanau atata abrutizare, mercantilism si parsivenie, incat aveam senzatie ca se tarasc in loc sa mearga si lasa bale pe podea. Aici pot spune ca mi-am exersat instinctiv diplomatia (necesara in vanzari si nu numai) si am rezistat cu stoicism asediilor. Ma gandeam ca sunt chiar norocoasa, daca nu erau ei, sigur n-as fi lucrat pentru ceilalti nici macar o zi si-am realizat brusc ca lumea nu este asa cum o vedeam eu, decat pe la colturi. De multe ori ma surprindeau, cu niste reactii binevenite dar ciudate, deoarece atunci nu stiam mare lucru despre cultura araba si religia lor. Cred ca au simtit asta, caci ii mai surprindeam ca ma urmasesc mirati si nelamuriti, parca nu intelegeau ce-i cu mine. M-au si intrebat la un moment dat daca sunt romanca sigur, eu am izbucnit in ris caci nu aflasem inca faptul ca aceeasi parerea proasta si preconceputa o aveau si ei despre noi, mai ales despre femei. Este o greseala si o dovada de limitare sa judeci un intreg popor si nu omul ca individ unic si special. Asta si multe alte lectii de viata le-am invatat tot atunci, caci culmea si mie imi repugnau restul arabilor dar macar aveam argumente pentru asta…

 

 

O iubirea ca in povesti

Doamne, cat de ciudat suna…..parca astept, cu gandurile mantie in jurul sufletului fulguit, sa inceapa pelicula iar eu sa privesc filmul! Imi plac filmele, mai ales cele cu final fericit, probabil ca de la atata visare mi se trage, insa in povestea aceasta joc chiar eu. Ma ia cu frig, avalanse de sentimente si imagini imi rascolesc fruntea, febra imi arde degetele si buzele imi sunt brusc uscate. Prima scena, este mirifica, mult soare, asa cum imi place mie, ma aud razand in cascade, vantul imi zburataceste pletele, ce-mi pasa, sunt fericita ca in fiecare zi a adolescentei fara griji..De cand ma stiu, evenimentele importante au navalit peste mine, n-a trebuit sa fa nici un effort, parka un val imens ma impingea spre o destinatie necunoscuta, curios fiind doar faptul ca nu m-am inecat niciodata cu toate ca nu stiam sa inot si mi-a fost intotdeauna frica de apa. Cu cat imi era mai frica, cu atat ma aruncam in valuri mai cu sete si sfidand constient “forta” aceea incredibila a naturii dezlantuite. Asa a fost si prima zi care mi-a rasturnat universul cald si fara griji…

Ma dusesem la mama la serviciu, s-o iau si sa plecam prin oras si in timp ce ea isi strangea actele de pe birou, ma prinsese intr-o discutie, Mona, colega ei, care pe langa faptul ca vorbea mult si afectat, tot ma impingea cu degetul, sa ma faca atenta, lucru care ma scotea din sarite de fiecare data. Ma abtineam cu greu, rugandu-ma sa termine mama mai repede treaba, cand la un moment dat o prinde si pe ea in vorba, schimband brusc subiectul. Ii spune ca baiatul ei s-a angajat la o firma unde castiga foarte bine si daca tot are nevoie de bani in plus pentru meditatiile sora-mi, de ce nu ma trimite si pe mine acolo, sa le tin contabilitatea, ca tot au nevoie “ciuhabii”(asa le spunea ea) iar eu care habar n-aveam ce-s aia, ascultam mirata. Eram un pachet de nervi, una fiindca n-o sufeream instinctiv pe femeia asta, a doua pentru ca mama iar vorbise prea mult cu insa de o calitate mai mult decat indoielnica si a treia deoarece mi se parea umilitor sa ne directioneze cu compasiune fir-ar ea sa fie de tiganca. Era ce-i drept de proasta factura, jumatate romanca jumatate tiganca si cu atitudinea aia specifica a lor pe care toata lumea o stie. Mama, sigur c-a zis ca nici vorba, nu-si trimite ea un copil curat in mediul ala, numai ca ajungand acasa m-am gandit ca n-are sa ma omoare mediul, pot face abstractie pentru sora mea, mai ales ca era vorba doar de doua luni de vara…si eu abia terminasem liceul, urma sa dau la facultate, deci aveam timp. Pe baiatul Monei nu-l cunosteam, insa eram convinsa ca imi va starni aceeasi repulsie, numai ca nu-mi faceam griji, aveam un talent anume sa inghet la cativa metri in jurul meu, cand era cazul si putine persoane mai puteau silabisi ceva, dar sa mai si actioneze in vreun fel. Asa m-am hotarat sa ma duc acolo, trecand peste impotrivirea si supararea mamei si fiind prima data cand a trebuit sa renunte mirata, caci nu m-ar fi clintit nimeni. Parca ma impingea ceva, mai ales ca stiam ca alta solutie mai buna si rapida nu este…

 

Poveste alba

A fost odata un spital cu-o arhitectura veche

Stateau bolnavii-n sali de bal, ciorchine, la perete

Caci ajunsese-n asa hal de nu avea pereche

Iar bietii cand se externau, fugeau sa se imbete..

 

 

Si intr-o zi, se intampla c-o tanara fecioara

Increzatoare-i apela si-ndata-o programara

La operatie; ziceau, ca-i simpla.. si-o lasara

Pe-un pat pliant, cu praf si var, iar ea astepta goala

 

Doar c-un cearsaf subtire, zau, pe trupu-i de vestala

Iar orele treceau prea greu spre-adanca-i disperare

Caci holul era gol si rau ii mai parea ca n-are

Cine sa-i spuna un cuvant de duh si-mbarbatare

 

De-odata se iti sprea ea o aratare alba

Din cap pana-n picioare..avea chiar si un pic de barba

Si-i ridica cearsaful brusc, o mangaie cu ochii

Se-ntoarse-apoi si discuta cu alti barbati in rochii

 

 

La fel de albe, o priveau si ridicau din umeri

Cand tot asa se perindau cam trei de stai sa-i numeri

Era frumoasa foc, stia, dar mare-i fu mirarea

Cand si al treilea ce-o privea nu-i vede disperarea

 

 

Si-l intreba pe loc, caci nu mai suporta s-astepte

Ce ma examinati pe rind si dezbracati in trepte?

Cand va da domnul sa ma vad de voi si operata,

Ca-acuma ma prefac strigoi si-apuc de beregata!

 

 

Frumoaso, nu stiu, sa plesnesc, cui ai dat tu obolul

Insa noi am venit aici doar ca sa vopsim holul.

 

Cartea cu proverbe romanesti

A fost odata-un bun evreu

cu faima si avere

dar avea bietul un  tupeu

sa joace din placere..

Si uite-asa averea lui

cea mare si prospera

se tot ducea, scadea mereu,

pana a ajuns  mizera…

Cand a descoperit socat

ca n-are o letcaie

la rabi iute-a alergat

si s-a ascuns in baie.

Mirat rabinu-l intreba

ce s-antamplat,pe data,

-Ajuta-ma ca sunt falit..

ti-oi spune altadata..

Statu rabinul, se gandi

si-i dete o bancnota;

-Hai ia o suta de techini

mai joaca inc-o data..

Mirat, acesta ii primi

si-i multumi cucernic

castig acum..si te-oi cinsti

caci nu sunt un nemernic.

Pleca asa cum a venit

dand usa de perete

recupera ce-a agonisit

si lui rabin ii dete

pe data, suta inapoi

si-l intreba mirat:

De unde ai stiut tu mai

ca as fi castigat?

El ii zambi cu talc atunci

si-i spuse sugubat

Eu dintr-o carte am citit

si stiu ce te invat..

Caci peste-o pilda eu am dat

care spunea asa

“cine nu Rişca..niciodat`

nu va mai castiga”!

Pleca evreul multumit

iar dupa un an se-ntoarse

tot la rabin..nefericit,

caci iar tragea ponoase.

Mai rabi, acuma sunt bolnav

si am revenit la tine

chiar daca sunt asa puhav

mai da-mi un sfat..si-oi tine

tot postul cela, nemancat,

c-am ulcer..nu mi-e bine!

Acesta cartea a deschis

si-i spuse :Ai noroc.!.

Sa bei de doua ori pe zi

doar apa..nu-i un joc!

Asa facu, mai fara chef

caci nu credea sa fie

aievea; si se vindeca

de boala cea tarzie.

Dupa un timp il vizita

pe vajnicul sau frate

si-i multumi, nu ezita

sa-i spuna ce dreptate

avut-a-n tot ce i-a ursit

si-acum e mult ferice

ca pe Rasela a-ntalnit

care-i atat de dulce..

si-atat de pura este zau,

minune de femeie

cum nu e alta-n satul sau

si de nevast-o ieie.

Iar la acel ospat domnesc

pe data il invita:

La loc de seama te cinstesc

cu scumpa mea iubita..

Ca a fost nunta ca-n povesti,

s-a bucurat rabinul

ce-nseamna sa te convertesti..

a meritat tot chinul.

Trecu un timp cand iar sosi

in pragul usii sale

ce-a mai facut ii povesti,

nevasta lui e-o floare,

insa pe langa casa lor

cea mare si prospera

avea un lac, superb décor

dar era ca-ntr-o sera.

Caci draga lui sotie cea

frumoasa si cinstita

în fiecare zi inota

in lac, descoperita..

iar el slabea si se usca

de-atata dor si jale

ca-i era frica de murea

de apele termale..

Si-avea el un prieten bun

ce nu-l lasa la greu

si cu Rasela se ducea

mereu la helesteu.

Rabinul cand il auzi

ca este-n suferinta

deschise cartea si citi

si-i spuse cu cainta:

-Mai drag imi esti si-mi pare rau

insa Rasela ta,

 frumoasa si curata zau

poate a fost candva..!

Acum te-nseala cu al tau

amic cand merg in larg

si crede-ma ca-mi pare rau

dar chiar acum o fac!

Pe data el, inebunit,

tasni ca o stihie

si il gasi pe-al sau amic

cu mandra lui sotie..

Ce a urmat a fost macel

caci n-a mai fost furie

sa n-o cunoasca-un sot fidel

l-a asa o marsavie.

Ii mutlumi nefericit

rabinului de sfaturi

dar nu stia cu ce-a gresit

de tot calca pe-alaturi

caci doar era foarte mirat’

cum a facut rabinul

ca-ntotdeauna a aflat

ce-i rezerva destinul

Acesta-i spuse:-Pai citesti

din cartea cu proverbe,

proverbe clare, romanesti,

cum sa nu-ti vina a crede?

Cand prima data ai venit

ti-am spus c-acolo scrie

“Cine nu Rişca, nu castiga”

si-ai facut avutie..

A doua oara-a fost la fel

Sa nu crezi ca e teapa

“Ulcerul nu merge defel

de doua ori la apa”!

Ultima data, fericit

erai de-a ta sotie

dar am deschis si am citit

sa nu crezi vreo prostie,

cum”A cazut din lac in puţ”..

manjita pe vecie.

Ca au Romanii astia zau

O carte asa de-ntreaga

Da ei se vede ca-s prosti rau

Si nu stiu s-o-nteleaga!

 

 

 

Prima ninsoare

Cum ninge..doamne..parca-un cor de ingeri

cu aripile intinse-mi rup din carne

durerea si ma duc in tari promise

unde nu-s ploi si nici adanci lucarne..

Cum ningi Tu ..doamne, pleoapa-mi grea , de vise,

si o tresari cu prana-ti moale, calda,

ma infiori si mi-e atat de bine

incat ma-nalt s-ating a ta zapada..

Asa de lin imi vii cu-eternitatea

si mi-o asterni cuminte peste poale

mai ninge-mi doamne visul..si cetatea

si umple-mi toate acele locuri goale..

Sa fie demne temple-n pietatea

de-o clipa, a unei vieti autumnale.

Agentia de Turism

In spitalul de din vale

langa-l muntelui portal

stau ciorchine oameni ale

caror vieti le stiu..final..

caci e zi de sarbatoare

si primesc super oferta

de la o-agentie care

este cel putin suspecta;

-Azi avem doua excursii:

-Una-n Rai si alta-n Iad;

pacientii cu convulsii

pot alege un/de/cad…!

Incantati, se-ncolonara

la asa gratuitate

si pe data il urmara

pe agentul bun la toate.

Ce frumos ,autobuzul..

mai era, cata splendoare..

si ce muzica.. auzul,

le-ncanta prin difuzoare..

-Prima noastra-oprire-Raiul,

spuse ghidul radios

dupa care luati tramvaiul

ce va duce…pana jos…

Doamne!Vai, ce frumusete..

era raiul asta`l lor!

Muzica suava, fete

zambitoare, ce décor..!

Parca-i totusi.. plictiseala,

se gandira; sa vedem..

Cum o fi si-n iad..e zmoala?

Si pornira in tandem.

Vai, ce falnica intrare

poarta iadului parea!

Le iesi-n intampinare

chiar un inger, mai si-avea

o figura-impunatoare..

mai frumos..nu se putea!

-Bine ati venit, le zise,

turul vi-l voi face eu..

si asa cum le promise

ii purta pe rand… ce zeu!

Pai avea o discoteca..

toata lumea petrecea;

aer conditionat si tuica,

vin, dar cate nu avea..

si femei frumoase, muica..

ca acolo, n-am vazut!

Comandara cate-o tuica

si pe data-au hotarat:

Vom alege sigur..iadul!

Si plecara fericiti.

Cand a fost sa se intoarca,

iadul era rau schimbat;

un zdrahon hidos c-o falca

in cer si alta in asfalt,

i-a impins brutal pe poarta,

drept in flacari i-a cazat,

nu femei, nu vin, ce soarta…!

Nu se poate!..au strigat.

Noi nu asta am vazut,

Cineva sa spuna grabnic

Ce mai este de facut!?

Ca un tunet le raspunse

Zeul lor frumos..sagalnic:

-Ce credeati, ca n-am stiut

ce-mi trimite concurenta..?

Asta este diferenta…

Si o stiti:-La Dracu-n Praznic!…

Nu aveti decat sa fiti:

Ori turist, ori  tot..localnic!!

 

 

Azi

M-am trezit in saritura! Oare ce-oi fi visat?? Habar n-am, oricum dorm cam mult de cand ma stiu. Doamne si ce soare-i afara..mijesc ochii sa nu ma trezeasca de tot si ma tarasc alene catre baie.Evident am nevoie de un dus receee. Ma zmotocesc tacticos cu sapun natural, ca doar tenul meu sensibil numai asta suporta si orbecai dupa prosop cu gandul numai la cafeaua aburinda…Aoleu, o fi facut cineva cafea? Uite imi zic, asta e avantajul sa te trezesti dupa ceilalti! Si daca au baut-o intre timp, ce ma fac? O gasesc, slava domnului, calda si prietenoasa ca un vis erotic si ma duc teleghidata spre ea..

-Te-ai trezit? Toata viata o sa ti-o dormi asa?

Ma scutur brusc si-mi indrept amenintator privirea catre intrusul care-mi ruinase starea de bine.

-Prost obicei mai ai mai mama, ia incerca inca o data, eventual cu un suras sagalnic si “Buna dimineataaa!”

-De-aia te-am crescut, asa-mi trebuie! Sa dea d-zeu sa ai copii si sa-ti faca si ei la fel!

N-o mai ascult, oricum debiteaza pana-si face recitalul, e chiar simpatica si o iubesc..dar nu inainte de cafea.Evident. Este atata liniste, stiam eu ca mi-e draga, dar acuma m-am convins; zice:

- E buna cafeaua? Eu am facut-o!

N-am sa inteleg niciodata cum poate sa treaca de la o stare la alta asa rapid, ca un marfar multumit ca a traversat creierii mei rezistenti. Doamne..cand mi-oi lua si eu o casa, cu usa metalica si sistem de alarma si cu program strict de vizite?? Rid.

- Multumesc zic, nici nu ma indoiam ca tu ai facut-o! Face cea mai slaba cafea din cate am baut eu vreodata…si-i zambesc diafan. Pleaca multumita. Doamne, zic, chiar existi!

Cand sa ma bucur complet, suna telefonul, evident..al ei. Ma uit la el si ma gandesc ca inca nu s-a inventat tapet cu telefoane…ce-ar fi…

-Raspunde tu, zice ea din cealalta camera si vezi cine este. Ma preling spre telefon si culmea, vocea de la capatul firului chiar ma bucura, este Dorina, o fosta vecina si prietena a mamei, pe care n-o mai vazusem de ani. Sporovaim incantate ceva vreme, imi spune ca este langa blocul nostru si ar vrea sa ne vada. O invit degajat scuzandu-ma ca sunt in pijamale si astept, uitandu-ma la mama, care tocmai aparuse in prag curioasa. Deodata o vad schimban-duse la fata, cu toate culorile curcubeului si ma gandesc ingrozita sa nu-i fie rau; ma ridic brusc si-o intreb:

- Ce-ai patit??

- Ai inebunit, de ce-ai chemat-o aici, ca sa nu mai scap de ea? Eu ti-am zis doar sa raspunzi!

- Mai! Zic si deja simteam ca-mi cedeaza liniile de inalta tensiune, m-ai pus sa raspund, o cunosteam, m-a intrebat ce fac iar tu nu te grabeai sa ajungi la telefon. Ba mai mult, cand i-ai auzit numele te-ai luminat la fata, semn clar ca te bucuri. Dupa toate aceste semne, orice om normal si civilizat n-o refuza, mai ales ca nu stiam ce ai vorbit cu ea inainte!

Ce-a urmat m-a trezit clar si definitiv, caci m-a informat fara drept de apel, ca ea n-are chef s-o vada, doar vroia sa vorbeasca la telefon, sa-i spun ca-i este rau si astept musafiri si sa ma duc la terasa cu ea sa bem o cafea, daca tot am invitat-o. Pleaca trantind usa…

Eu bat darabana pe masa si fumez tigara dupa tigara, amintindu-mi de-un desen animat stupid cu un motan  nervos si bosumfat ca si stare naturala…rid. Deschid usa tacticos si-o informez ca n-am cum sa fac asa ceva, e total nepoliticos iar daca nu vrea s-o vada sa stea in camera, ca femeia este finuta si nu va abuza, voi discuta eu cu ea. Au mamele astea un tipar comun cred, caci din povestirile ei, tot ce-si amintea ca i-a facut propria-i mama si ea nu va face niciodata, iaca se dezvaluie. Imi promit ca am sa fac doar ce vreau, poate asa rup lantul asta nemernic. Apare Dorina, toata numai un zambet si ne asezam la cafeluta, ca fetele. Doamne ce s-a schimbat, este o umbra de femeie, imbatranita brusc si cred ca stie, pentru ca a afisat un zambet fals si nu ma priveste in ochi. Constat rapid si cu tristete toate acestea, caci toate simturile imi sunt in alerta si ii zambesc cu drag, natural. N-o mai aud ce-mi spune, oricum minte cat de bine ii este si alte nimicuri, doar imi amintesc cat de dulce era, ce suflet de aur, si prin cate a trecut femeia asta..doamne! “Nu ne da cat putem sa ducem”..mare adevar. Parca ieri i-a salvat viata surorii mele care era un bot de copil iar eu mica si neputincioasa, singure acasa…si a venit Dorina, un munte de femeie atunci, a luat-o in brate, pe mine m-a linistit si-am plecat la spital.I-a salvat viata, doamne, caci facuse peritonita si eu n-am sa uit niciodata acest lucru! O privesc iar si-i zambesc, intreband-o:

-Ce mai fac baietii? Doamne ce greseala, are lacrimi in ochi, ce tampita sunt!

Sotul o parasise, stiam asta, dar nu stiam ca i-a luat copii si i-a inoculat impotriva ei..sa-l ierte dumnezeu. O iau in brate si stau asa cu ea, pana se linisteste.Zic:

-Lasa mai, sa fim sanatosi ca belele curg! Copii cresc si vor gandi cu propriul lor creier iar mama este iubita in orice conditii, de asta sa fii sigura! Considera ca ti-am salvat ziua acum, asa cum ai salvat-o tu pe Irina, ca doar o sora aveam si bucura-te, ca al doile gest la fel n-ai sa mai vezi din partea mea!Ride. Ride sanatos si frumos. Ei..asa mai vii de-acasa, ii spun in gand si incep sa turui despre mine, cat s-o scot din stare. Cand am fost sigura ca s-a eliberat si i-a revenit buna dispozitie, atat cat se putea, am lasat-o sa plece, promitandu-ne ca vom tine legatura. Sper din tot sufletul si fac planuri in gand cum as putea s-o ajut mai mult. Nu pot acum, dar va veni o zi…pana atunci am incredere in forta ei vitala si dorinta de supravietuire, ca doar este o luptatoare.

Balada fericirii

   Era Vasile om frumos

  Si-avea o mustacioara

 Ca furculita, mai vartos..

 Cand se striveste-n oala…

 Ca pana corbului cel sur

 Cand o zburleste ploaia,

 Dar bietul, tare rupt in tur,

 Stia toata Sinaia..

 Caci pe acolo-si etala

 Superba anatomie

 N-avea un ban, insa avea

 Femei cu avutie.

 Inalt, frumos si tinerel

 Cum naiba sa nu-l vreie

 Chiar il rugau, trageau de el

 Cu-averea lor la cheie.

 Se intreceau muieri, pe rind,

 Sa-l prinda cu cadouri

 Era Vasile om plapind..

 Primea cu capu`n nouri..

 Orice..caci cinstea-l obliga

 Sa nu refuze-o doamna

 Si jur c-averea ii crestea

 Din vara pana-n toamna.

 Insa cum totul are-un prêt

 Slabise mult saracul

 Si dintr-un fat-frumos semet

 Parca-l vedeai pe dracul.

 Ca actiunile-i scadeau…

 Vartej..pe zi ce trece..

 Lui nu-i pasa, caci ochii treji

 Nu-i mai avea de zece…

 De zece ani!..cat a trecut..

 Si-a-mbatranit Vasile

 Adus de spate si carunt,

 Dormea pe coviltire..

 Dar isi gasise bun amic

 Un bot de caine vagabond

 Si il pazea, mai, asta mic

 Parca era James Bond.

 Statea Vasile si-l privea

 Cum gudura din coada

 Prea fericit ca-l vede treaz

 Dar nu-l mustra vreodata..

 Off, gandi el, abia acum

 Am cunoscut iubirea

 Uite-o potaie de pe drum

 Mi-aduce ispasirea…

 Si adormi..senin si drept

 Cu cainele in haina

Era Vasile om..destept..

 Era..si-avea o taina.