1001 DE NOPTI

Just another WordPress.com weblog

Poveste alba

A fost odata un spital cu-o arhitectura veche

Stateau bolnavii-n sali de bal, ciorchine, la perete

Caci ajunsese-n asa hal de nu avea pereche

Iar bietii cand se externau, fugeau sa se imbete..

 

 

Si intr-o zi, se intampla c-o tanara fecioara

Increzatoare-i apela si-ndata-o programara

La operatie; ziceau, ca-i simpla.. si-o lasara

Pe-un pat pliant, cu praf si var, iar ea astepta goala

 

Doar c-un cearsaf subtire, zau, pe trupu-i de vestala

Iar orele treceau prea greu spre-adanca-i disperare

Caci holul era gol si rau ii mai parea ca n-are

Cine sa-i spuna un cuvant de duh si-mbarbatare

 

De-odata se iti sprea ea o aratare alba

Din cap pana-n picioare..avea chiar si un pic de barba

Si-i ridica cearsaful brusc, o mangaie cu ochii

Se-ntoarse-apoi si discuta cu alti barbati in rochii

 

 

La fel de albe, o priveau si ridicau din umeri

Cand tot asa se perindau cam trei de stai sa-i numeri

Era frumoasa foc, stia, dar mare-i fu mirarea

Cand si al treilea ce-o privea nu-i vede disperarea

 

 

Si-l intreba pe loc, caci nu mai suporta s-astepte

Ce ma examinati pe rind si dezbracati in trepte?

Cand va da domnul sa ma vad de voi si operata,

Ca-acuma ma prefac strigoi si-apuc de beregata!

 

 

Frumoaso, nu stiu, sa plesnesc, cui ai dat tu obolul

Insa noi am venit aici doar ca sa vopsim holul.

 

noiembrie 10, 2006 Scris de nopti1001 | Poezie | | 6 Comentarii

Cartea cu proverbe romanesti

A fost odata-un bun evreu

cu faima si avere

dar avea bietul un  tupeu

sa joace din placere..

Si uite-asa averea lui

cea mare si prospera

se tot ducea, scadea mereu,

pana a ajuns  mizera…

Cand a descoperit socat

ca n-are o letcaie

la rabi iute-a alergat

si s-a ascuns in baie.

Mirat rabinu-l intreba

ce s-antamplat,pe data,

-Ajuta-ma ca sunt falit..

ti-oi spune altadata..

Statu rabinul, se gandi

si-i dete o bancnota;

-Hai ia o suta de techini

mai joaca inc-o data..

Mirat, acesta ii primi

si-i multumi cucernic

castig acum..si te-oi cinsti

caci nu sunt un nemernic.

Pleca asa cum a venit

dand usa de perete

recupera ce-a agonisit

si lui rabin ii dete

pe data, suta inapoi

si-l intreba mirat:

De unde ai stiut tu mai

ca as fi castigat?

El ii zambi cu talc atunci

si-i spuse sugubat

Eu dintr-o carte am citit

si stiu ce te invat..

Caci peste-o pilda eu am dat

care spunea asa

“cine nu Rişca..niciodat`

nu va mai castiga”!

Pleca evreul multumit

iar dupa un an se-ntoarse

tot la rabin..nefericit,

caci iar tragea ponoase.

Mai rabi, acuma sunt bolnav

si am revenit la tine

chiar daca sunt asa puhav

mai da-mi un sfat..si-oi tine

tot postul cela, nemancat,

c-am ulcer..nu mi-e bine!

Acesta cartea a deschis

si-i spuse :Ai noroc.!.

Sa bei de doua ori pe zi

doar apa..nu-i un joc!

Asa facu, mai fara chef

caci nu credea sa fie

aievea; si se vindeca

de boala cea tarzie.

Dupa un timp il vizita

pe vajnicul sau frate

si-i multumi, nu ezita

sa-i spuna ce dreptate

avut-a-n tot ce i-a ursit

si-acum e mult ferice

ca pe Rasela a-ntalnit

care-i atat de dulce..

si-atat de pura este zau,

minune de femeie

cum nu e alta-n satul sau

si de nevast-o ieie.

Iar la acel ospat domnesc

pe data il invita:

La loc de seama te cinstesc

cu scumpa mea iubita..

Ca a fost nunta ca-n povesti,

s-a bucurat rabinul

ce-nseamna sa te convertesti..

a meritat tot chinul.

Trecu un timp cand iar sosi

in pragul usii sale

ce-a mai facut ii povesti,

nevasta lui e-o floare,

insa pe langa casa lor

cea mare si prospera

avea un lac, superb décor

dar era ca-ntr-o sera.

Caci draga lui sotie cea

frumoasa si cinstita

în fiecare zi inota

in lac, descoperita..

iar el slabea si se usca

de-atata dor si jale

ca-i era frica de murea

de apele termale..

Si-avea el un prieten bun

ce nu-l lasa la greu

si cu Rasela se ducea

mereu la helesteu.

Rabinul cand il auzi

ca este-n suferinta

deschise cartea si citi

si-i spuse cu cainta:

-Mai drag imi esti si-mi pare rau

insa Rasela ta,

 frumoasa si curata zau

poate a fost candva..!

Acum te-nseala cu al tau

amic cand merg in larg

si crede-ma ca-mi pare rau

dar chiar acum o fac!

Pe data el, inebunit,

tasni ca o stihie

si il gasi pe-al sau amic

cu mandra lui sotie..

Ce a urmat a fost macel

caci n-a mai fost furie

sa n-o cunoasca-un sot fidel

l-a asa o marsavie.

Ii mutlumi nefericit

rabinului de sfaturi

dar nu stia cu ce-a gresit

de tot calca pe-alaturi

caci doar era foarte mirat’

cum a facut rabinul

ca-ntotdeauna a aflat

ce-i rezerva destinul

Acesta-i spuse:-Pai citesti

din cartea cu proverbe,

proverbe clare, romanesti,

cum sa nu-ti vina a crede?

Cand prima data ai venit

ti-am spus c-acolo scrie

“Cine nu Rişca, nu castiga”

si-ai facut avutie..

A doua oara-a fost la fel

Sa nu crezi ca e teapa

“Ulcerul nu merge defel

de doua ori la apa”!

Ultima data, fericit

erai de-a ta sotie

dar am deschis si am citit

sa nu crezi vreo prostie,

cum”A cazut din lac in puţ”..

manjita pe vecie.

Ca au Romanii astia zau

O carte asa de-ntreaga

Da ei se vede ca-s prosti rau

Si nu stiu s-o-nteleaga!

 

 

 

noiembrie 6, 2006 Scris de nopti1001 | Poezie | | 6 Comentarii

Agentia de Turism

In spitalul de din vale

langa-l muntelui portal

stau ciorchine oameni ale

caror vieti le stiu..final..

caci e zi de sarbatoare

si primesc super oferta

de la o-agentie care

este cel putin suspecta;

-Azi avem doua excursii:

-Una-n Rai si alta-n Iad;

pacientii cu convulsii

pot alege un/de/cad…!

Incantati, se-ncolonara

la asa gratuitate

si pe data il urmara

pe agentul bun la toate.

Ce frumos ,autobuzul..

mai era, cata splendoare..

si ce muzica.. auzul,

le-ncanta prin difuzoare..

-Prima noastra-oprire-Raiul,

spuse ghidul radios

dupa care luati tramvaiul

ce va duce…pana jos…

Doamne!Vai, ce frumusete..

era raiul asta`l lor!

Muzica suava, fete

zambitoare, ce décor..!

Parca-i totusi.. plictiseala,

se gandira; sa vedem..

Cum o fi si-n iad..e zmoala?

Si pornira in tandem.

Vai, ce falnica intrare

poarta iadului parea!

Le iesi-n intampinare

chiar un inger, mai si-avea

o figura-impunatoare..

mai frumos..nu se putea!

-Bine ati venit, le zise,

turul vi-l voi face eu..

si asa cum le promise

ii purta pe rand… ce zeu!

Pai avea o discoteca..

toata lumea petrecea;

aer conditionat si tuica,

vin, dar cate nu avea..

si femei frumoase, muica..

ca acolo, n-am vazut!

Comandara cate-o tuica

si pe data-au hotarat:

Vom alege sigur..iadul!

Si plecara fericiti.

Cand a fost sa se intoarca,

iadul era rau schimbat;

un zdrahon hidos c-o falca

in cer si alta in asfalt,

i-a impins brutal pe poarta,

drept in flacari i-a cazat,

nu femei, nu vin, ce soarta…!

Nu se poate!..au strigat.

Noi nu asta am vazut,

Cineva sa spuna grabnic

Ce mai este de facut!?

Ca un tunet le raspunse

Zeul lor frumos..sagalnic:

-Ce credeati, ca n-am stiut

ce-mi trimite concurenta..?

Asta este diferenta…

Si o stiti:-La Dracu-n Praznic!…

Nu aveti decat sa fiti:

Ori turist, ori  tot..localnic!!

 

 

noiembrie 2, 2006 Scris de nopti1001 | Poezie | | 7 Comentarii

Balada fericirii

   Era Vasile om frumos

  Si-avea o mustacioara

 Ca furculita, mai vartos..

 Cand se striveste-n oala…

 Ca pana corbului cel sur

 Cand o zburleste ploaia,

 Dar bietul, tare rupt in tur,

 Stia toata Sinaia..

 Caci pe acolo-si etala

 Superba anatomie

 N-avea un ban, insa avea

 Femei cu avutie.

 Inalt, frumos si tinerel

 Cum naiba sa nu-l vreie

 Chiar il rugau, trageau de el

 Cu-averea lor la cheie.

 Se intreceau muieri, pe rind,

 Sa-l prinda cu cadouri

 Era Vasile om plapind..

 Primea cu capu`n nouri..

 Orice..caci cinstea-l obliga

 Sa nu refuze-o doamna

 Si jur c-averea ii crestea

 Din vara pana-n toamna.

 Insa cum totul are-un prêt

 Slabise mult saracul

 Si dintr-un fat-frumos semet

 Parca-l vedeai pe dracul.

 Ca actiunile-i scadeau…

 Vartej..pe zi ce trece..

 Lui nu-i pasa, caci ochii treji

 Nu-i mai avea de zece…

 De zece ani!..cat a trecut..

 Si-a-mbatranit Vasile

 Adus de spate si carunt,

 Dormea pe coviltire..

 Dar isi gasise bun amic

 Un bot de caine vagabond

 Si il pazea, mai, asta mic

 Parca era James Bond.

 Statea Vasile si-l privea

 Cum gudura din coada

 Prea fericit ca-l vede treaz

 Dar nu-l mustra vreodata..

 Off, gandi el, abia acum

 Am cunoscut iubirea

 Uite-o potaie de pe drum

 Mi-aduce ispasirea…

 Si adormi..senin si drept

 Cu cainele in haina

Era Vasile om..destept..

 Era..si-avea o taina.

 

noiembrie 1, 2006 Scris de nopti1001 | Poezie | | 5 Comentarii