Revederea..

Cu aceasta mirare a revenirii ma confruntam, cand il aud ca spune:

-         Mai, as avea nevoie de un sfat, chiar daca e la telefon, se poate sau deranjez?

-         Te rog,  zic. Te ascult.

-         Uite, vreau sa-mi cumpar niste costume si nu stiu de unde, ca nu gasesc de iarna..Prima persoana care mi-a venit in minte ai fost tu, sa te sun; stiu ca pare  aiurea insa ma poti indruma?

-         Ai baut? .. si ma bufneste risul. Ride si el, asigurandu-ma ca nu mai bea decat ocazional, eu nu insist si-i zic cateva nume de magazine. Vazand ca incearca sa le denigreze pe rind, il intreb:

-         Bine.. atunci, care ar fi motivul real al acestui apel? Ride jenat, zicand:

-         Unde esti?

-         Unde nici nu te-astepti…! Ma abtin cu greu sa nu rid..

-         Off, as vrea sa stam de vorba la o cafea daca ai timp acum.

Ii simt tristetea din voce dar stiindu-l ca pe un bun actor, ma detasez si-i spun sincer:

-         Acum am ajuns acasa de la job si n-am nici un chef sa ies din scutece, poate altadata.. Insista la nesfarsit, spunand ca ma suna mai tarziu, ma razgandesc si-i propun sa iesim cam in doua ore, la o cafenea  aproape de mine. Accepta fericit. De ce m-am sucit, ma intreb si realizez ca mi-ar face placere sa-l revad, obisnuiam sa ne spunem deschis orice gand, comunicam incredibil de bine si ne-am fost alaturi in momentele cele mai grele…ce pacat ca viciile lui ne-au indepartat. Sunt constienta ca nu s-a schimbat insa ma roade si curiozitatea, mi-e dor de risul nostru  sanatos  si momentele bune, de amintiri..Asa ca  ma pregatesc sa ies. Ajunsese inaintea mea..era foarte schimbat fizic; neras de vreo trei zile, parul i se rarise spre frunte, se ingrasase dar nu cat sa fie dizgratios.. Ma indrept spre el zambind, I se lumineaza ochii, semn ca mai are ceva acolo, care sa-mi fie cunoscut. Se lanseaza intr-o conversatie banala, minte la greu cat de fericit este..si-i zic, uitandu-ma spre paharul cu whisky din fata lui:

-         Vezi  ca ti se raceste cafeaua!

-         Afurisita mai esti, nu-i cafea doar 100 gr. de Johny…ce dumnezeu!

 Ne amuzam pe tema asta dupa care ii comunic ca nu este nevoie sa se justifice, pana la urma ne cunoastem de prea multa vreme si chiar daca ii vreau binele, face ce vrea cu viata lui, doar ma amuzam. Ne amintim cu placere de toate tampeniile pana cand observ ca a zburat timpul si trecusera ore bune. Ma ridic sa plec, cand..il aud ca prin ceata:

-         Cum de te-am ratat eu pana acum? Mare tampit mai sunt!

-         Glumesti, ii raspund socata. Adica ce vrei sa spui?? Tace..il lamuresc:

-         Am fost si suntem amici, poate chiar prieteni uneori si nu ne-a trecut vreo secunda prin minte ce tocmai ai insinuat….sau ma insel?

-         Pai tocmai de-aia mi se pare ca sunt tare prost si nu ti-am zis pana acum ce mult imi placi.

Il privesc lung…si-i recomand sa-si puna ochelari, poate se trezeste la realitate. Ridem si trecem peste momentul jenant iar eu respire usurata. Poate ne vom revedea…

Reactii in lant

Ar fi fost o zi ca oricare alta, daca nu s-ar fi intamplat ceva..destul de interesant ca analiza proprie si nu numai..Doamne, am chef sa rid, sa ascult muzica, sunt singura in casa dupa o zi epuizanta de lucru, in sfarsit..pot da muzica la maxim, n-am suferit niciodata castile, bucuria mea simte nevoia sa fie zgomotoasa, sa ma imbete cu senzatii paroxistice..asta si fac, cu toate ca este o zi mohorata, sufletul meu spune altceva, exulta de o bucurie interioara, nu are nici un stimul extern si este suficienta prin ea insasi. La un moment dat, suna telefonul, eu nu ma sinchisesc sa raspund insa sunetul devine din ce in ce mai insistent, asa ca raspund alene.

O voce necunoscuta ma intreaba ce mai fac, ca nu ne-am mai auzit de ceva vreme…ca si cand m-ar cunoaste. Initial ma gandesc ca a gresit numarul, desprind telefonul de ureche, ma uit la nr., clar nu-l stiam si revin..destul de scortoasa spunand:- Imi cer scuze, ne cunoastem..?..cred ca ati gresit..! La capatul celalalt al undei…pauza..o fractiune de secunda, eu dau sa inchid…moment in care vocea revine, jenata si usor enervata:- Sigur ca ne cunoastem, sunt eu, Mihai, ce d-zeu, glumesti sau m-am schimbat chiar asa?? Instantaneu realizez ca este o veche cunostinta, dintr-un lant al slabiciunilor altora, un vechi amic comun din facultate. Zambesc jenata si zic:

- Heeei, clar o sa te imbogatesti, ca nu te-am recunoscut! Nu prea aveam chef de el, dealtfel ultimele amintiri in ceea ce-l priveste, nu erau prea grozave.. Fusesem buni amici, pana cand am descoperit ca bea foarte mult, pana la distrugere, nici patima jocurilor de noroc nu-i era straina iar eu, dupa mai multe incercari “salvatoare”, am ajuns la concluzia ca nu pot asista constient la dezumanizarea lui, atata timp cat nu facea nici cel mai mic gest a se salveze…chiar cred ca-I placea rolul de victima asteptand un “salvator”.. Fiind foarte intelligent, a disimulat multa vreme ba chiar ma ruga sa-l ajut sa se “lase” cum zicea el, de acele vicii iar eu ca o novice, il credeam, pana cand m-am trezit..caci lucru evident, nu era cazul lui, dusul rece a venit la timp. Am realizat ca in loc sa-l ajut, situatia tindea de fapt catre propria-mi cadere vertiginoasa iar instinctul meu infailibil m-a ajutat, ca intotdeauna, sa ies la timp din capcana; insa trecusera doi ani…si iata, acum, chiar ma ia prin surprindere cu aceasta revenire…

Azi

M-am trezit in saritura! Oare ce-oi fi visat?? Habar n-am, oricum dorm cam mult de cand ma stiu. Doamne si ce soare-i afara..mijesc ochii sa nu ma trezeasca de tot si ma tarasc alene catre baie.Evident am nevoie de un dus receee. Ma zmotocesc tacticos cu sapun natural, ca doar tenul meu sensibil numai asta suporta si orbecai dupa prosop cu gandul numai la cafeaua aburinda…Aoleu, o fi facut cineva cafea? Uite imi zic, asta e avantajul sa te trezesti dupa ceilalti! Si daca au baut-o intre timp, ce ma fac? O gasesc, slava domnului, calda si prietenoasa ca un vis erotic si ma duc teleghidata spre ea..

-Te-ai trezit? Toata viata o sa ti-o dormi asa?

Ma scutur brusc si-mi indrept amenintator privirea catre intrusul care-mi ruinase starea de bine.

-Prost obicei mai ai mai mama, ia incerca inca o data, eventual cu un suras sagalnic si “Buna dimineataaa!”

-De-aia te-am crescut, asa-mi trebuie! Sa dea d-zeu sa ai copii si sa-ti faca si ei la fel!

N-o mai ascult, oricum debiteaza pana-si face recitalul, e chiar simpatica si o iubesc..dar nu inainte de cafea.Evident. Este atata liniste, stiam eu ca mi-e draga, dar acuma m-am convins; zice:

- E buna cafeaua? Eu am facut-o!

N-am sa inteleg niciodata cum poate sa treaca de la o stare la alta asa rapid, ca un marfar multumit ca a traversat creierii mei rezistenti. Doamne..cand mi-oi lua si eu o casa, cu usa metalica si sistem de alarma si cu program strict de vizite?? Rid.

- Multumesc zic, nici nu ma indoiam ca tu ai facut-o! Face cea mai slaba cafea din cate am baut eu vreodata…si-i zambesc diafan. Pleaca multumita. Doamne, zic, chiar existi!

Cand sa ma bucur complet, suna telefonul, evident..al ei. Ma uit la el si ma gandesc ca inca nu s-a inventat tapet cu telefoane…ce-ar fi…

-Raspunde tu, zice ea din cealalta camera si vezi cine este. Ma preling spre telefon si culmea, vocea de la capatul firului chiar ma bucura, este Dorina, o fosta vecina si prietena a mamei, pe care n-o mai vazusem de ani. Sporovaim incantate ceva vreme, imi spune ca este langa blocul nostru si ar vrea sa ne vada. O invit degajat scuzandu-ma ca sunt in pijamale si astept, uitandu-ma la mama, care tocmai aparuse in prag curioasa. Deodata o vad schimban-duse la fata, cu toate culorile curcubeului si ma gandesc ingrozita sa nu-i fie rau; ma ridic brusc si-o intreb:

- Ce-ai patit??

- Ai inebunit, de ce-ai chemat-o aici, ca sa nu mai scap de ea? Eu ti-am zis doar sa raspunzi!

- Mai! Zic si deja simteam ca-mi cedeaza liniile de inalta tensiune, m-ai pus sa raspund, o cunosteam, m-a intrebat ce fac iar tu nu te grabeai sa ajungi la telefon. Ba mai mult, cand i-ai auzit numele te-ai luminat la fata, semn clar ca te bucuri. Dupa toate aceste semne, orice om normal si civilizat n-o refuza, mai ales ca nu stiam ce ai vorbit cu ea inainte!

Ce-a urmat m-a trezit clar si definitiv, caci m-a informat fara drept de apel, ca ea n-are chef s-o vada, doar vroia sa vorbeasca la telefon, sa-i spun ca-i este rau si astept musafiri si sa ma duc la terasa cu ea sa bem o cafea, daca tot am invitat-o. Pleaca trantind usa…

Eu bat darabana pe masa si fumez tigara dupa tigara, amintindu-mi de-un desen animat stupid cu un motan  nervos si bosumfat ca si stare naturala…rid. Deschid usa tacticos si-o informez ca n-am cum sa fac asa ceva, e total nepoliticos iar daca nu vrea s-o vada sa stea in camera, ca femeia este finuta si nu va abuza, voi discuta eu cu ea. Au mamele astea un tipar comun cred, caci din povestirile ei, tot ce-si amintea ca i-a facut propria-i mama si ea nu va face niciodata, iaca se dezvaluie. Imi promit ca am sa fac doar ce vreau, poate asa rup lantul asta nemernic. Apare Dorina, toata numai un zambet si ne asezam la cafeluta, ca fetele. Doamne ce s-a schimbat, este o umbra de femeie, imbatranita brusc si cred ca stie, pentru ca a afisat un zambet fals si nu ma priveste in ochi. Constat rapid si cu tristete toate acestea, caci toate simturile imi sunt in alerta si ii zambesc cu drag, natural. N-o mai aud ce-mi spune, oricum minte cat de bine ii este si alte nimicuri, doar imi amintesc cat de dulce era, ce suflet de aur, si prin cate a trecut femeia asta..doamne! “Nu ne da cat putem sa ducem”..mare adevar. Parca ieri i-a salvat viata surorii mele care era un bot de copil iar eu mica si neputincioasa, singure acasa…si a venit Dorina, un munte de femeie atunci, a luat-o in brate, pe mine m-a linistit si-am plecat la spital.I-a salvat viata, doamne, caci facuse peritonita si eu n-am sa uit niciodata acest lucru! O privesc iar si-i zambesc, intreband-o:

-Ce mai fac baietii? Doamne ce greseala, are lacrimi in ochi, ce tampita sunt!

Sotul o parasise, stiam asta, dar nu stiam ca i-a luat copii si i-a inoculat impotriva ei..sa-l ierte dumnezeu. O iau in brate si stau asa cu ea, pana se linisteste.Zic:

-Lasa mai, sa fim sanatosi ca belele curg! Copii cresc si vor gandi cu propriul lor creier iar mama este iubita in orice conditii, de asta sa fii sigura! Considera ca ti-am salvat ziua acum, asa cum ai salvat-o tu pe Irina, ca doar o sora aveam si bucura-te, ca al doile gest la fel n-ai sa mai vezi din partea mea!Ride. Ride sanatos si frumos. Ei..asa mai vii de-acasa, ii spun in gand si incep sa turui despre mine, cat s-o scot din stare. Cand am fost sigura ca s-a eliberat si i-a revenit buna dispozitie, atat cat se putea, am lasat-o sa plece, promitandu-ne ca vom tine legatura. Sper din tot sufletul si fac planuri in gand cum as putea s-o ajut mai mult. Nu pot acum, dar va veni o zi…pana atunci am incredere in forta ei vitala si dorinta de supravietuire, ca doar este o luptatoare.