Raze de lumina si foc

Ma trezeste din visare un zgomot usor, ca un fosnet si sar din baia fierbinte, cu pletele grele, ca o  sirena proaspat nascuta din spuma marii. Imbrac in graba un halat, inviorata de curentii de aer rece in contact cu  picaturile prelinse jucaus  pe pielea moale si ma indrept catre hol,  zglobie si fericita.

Ma trezesc in imbratisarea lui dragastoasa si strig de surpriza cand ma invarteste prin casa. Ridem ca doi copii in soare, ca apoi sa ma intrebe din priviri ce nu se mai saturau, daca stiu, daca vreau…daca iubesc. Clipesc des, caci valuri sarate de bucurie imi adunau genele in triade, maturand orice urma de indoiala iar mareea le depozita in perle pe dune de zambet. Ne asezam imbratisati  si usori pe fotoliu iar el, cu gesturi fine, ridica incet cutia, o deschide, scoate comoara si-mi cere mana. I-o intind fara sovaire, privindu-mi inelarul independent de restul mainii, cum isi potriveste verigheta ca si cand ar fi avut-o dintotdeauna. Ne-am cununat in fata soarelui cu iubirea ce-si purifica mantia albastra.

Inimile noastre si-au depus juramintele, asa cum numai ele stiu si le-au scris in cartea destinului. Dansul nuptial incununeaza  fruntile noastre cu petale de crini ce-si regasesc corola inrourata de zori incandescenti. Umbra ratiunii ne astepta treaza, insa noi ne rugam de simturi sa-si prelungeasca betia, s-o induplecam sa ne pasuiasca. E de neclint insa, cerandu-si tributul. Vrea tot sau nimic ca un stapan neindurator, unde nimic nu exista decat pentru a hrani cu iluzii sclavia, a-i da impresia ca are de ales. Am lasat amandoi ca schimbul sa se desfasoare la apus, luand ca martori Luna si stelele. Eram mai cuminti, mai frumosi dar ganditori  si imbatraniti a povara. A inceput el, cu vocea calda dar din ce in ce mai stinsa, sa-mi descrie cum este lumea lor si care ar fi atributiile mele. Ma asteptam sa aud lucruri mai mult sau mai putin bune, insa informatiile primite ma scaldau succesiv in valuri de soc…