Rochita bleu….

 

Imi rearanjam dulapurile, caci se schimba anotimpul si pe unele le scoteam din cutii, pe altele din sifonier, ca un schimb echitabil. Nu prea ma lasa inima sa-mi impaturesc rochitele de vara, mai ales ca nici n-avusesem timp sa le port pe toate. Ma uit cu jind la ele, oftez si le pun la pastrare pentru urmatorul sezon calduros..cand..observ pe un raft un sac prafuit, din acela pentru costume de ocazie..chiar nu-mi aminteam de el, oare ce-am pus aici? Ma ridic pe varfuri, ii deschid fermoarul si…simt ca lesin, ma ia cu ameteala, ma sprijin cu mana stanga de catul usii, iar dreapta imi ramane inclestata pe umeras..doamne! Un carusel intreg, cu copii zgomotosi, oameni fara fete si sunete de fanafara imi asediaza capul….tamplele bat darabana in ritm ametitor, nu se poate..sa le opreasca cineva, revino-ti, imi spun cu greu, ca o sugestie colac de salvare! Ma reculeg dupa…nu stiu dupa cat timp, caci privirea imi ramasese agatata de rochita bleu, cu danteluta alba pe marginea corsetului, pe coapsa ii rasarea un trandafir mic bleu cu alb si o funda cocheta la spate…parca aparuse dintr-un vis demult uitat.. Instantaneu ma intorc in timp si ma privesc cum o probez nerabdatoare, in camera mica dar luminoasa a croitoresei, cum ma fatai in fata oglinzii mai fericita ca niciodata si vad figura ingaduitoare a acesteia si cum ma astepta el, nerabdator, in masina..ca orice barbat care se respecta si nu suporta sa asiste sau participe la bucurii tipic feminine(cumparaturi, moda, probe, etc). Deh..ce sa-i faci daca ce bucura mai tare o femeie pe ei ii scoate din minti.. Chestie de gusturi.

Ma intreb mirata cum de am putut sa uit asa ceva, de ce n-am vandut-o, daruit-o, taiat-o, ars-o, ceva..numai sa fiu sigura ca n-o mai vad? Ma desprind de dulapul pandorei, si merg cu spatele, avand ochii tinta catre el, ca nu cumva sa ma urmareasca..pipai speteaza unui scaun si ma prabusesc, cu capul in maini.

Cum se poate, repet obsesiv, cum se poate sa gasesc tocmai acum rochia facuta special pentru o cununie care n-a avut loc niciodata…