1001 DE NOPTI

Just another WordPress.com weblog

Noapte alba, zi compromisa..

Se apropia ziua in care trebuia sa ia sfarsit acest job de vara iar eu eram din ce in ce mai indragostita…da..recunosteam in sfarsit ca mi s-a intamplat.. El era total disperat, invata din ce in ce mai bine limba iar la un moment dat, ma intreaba daca merg in parc. Il privesc mirata si usor amuzata, caci tot avea accent si-l intreb la ce parc se refera. Imi aminteste ca-i povestisem de parcul acela minunat langa care locuiesc.. Nu-mi vine sa cred ce curaj l-a apucat asa deodata, e clar ca-mi da intalnire si-i spun ca mi-ar placea. Stabilim sa ne intalnim a doua zi, deoarece era sambata si ne era mai usor, decat sa plecam de la serviciu; mai ales ca instinctiv ma feream sa ne vada ceilalti colegi, imi stabilisem niste principii iar pe unul dintre ele tocmai il incalcasem: acela de a nu iesi cu colegii…insa era ceva atat de inofensiv. Nu stiu ce-am avut toata ziua, am fost cam aeriana.. in acea dimineata m-am comportat cel putin copilareste cand i-am oferit un pumn de corcoduse, preferatele mele . Era un corcodus minunat, cu coroana grea de poame iar eu tocmai le culesesem. Le-a primit bucuros si un pic mirat, nici acum nu m-am lamurit daca avea habar ce-s alea..doamne ce-am ma iris cand I s-a schimonosit fata dupa ce-a incercat una.. Incredibil, insa le-a mancat pe toate. Pentru asta si pentru felul dragalas de-a ne tachina, eram hotarata sa-l revad, sa fim doar noi doi..si copacii aceia plini de seva, sa-mi alerge vantul prin plete si..ce mai, sa fiu pe terenul meu, asta imi dadea siguranta.

Maine..e Sambata, ma gandesc, pana atunci vad eu ce-i spun mamei..Am o teama teribila caci simt deja dezacordul ei, erau atatea grozavii pe care le auzisem despre natia aceasta, insa..spune-i asta inimii..spune-i tu mama, caci pe mine nu ma asculta. Uitasem ca sunt la birou, uitasem de el, asa ca tresar surprinsa cand il aud ca-mi sopteste tandru langa ureche..N-am inteles, il rog sa repete caci are o privire ingrijorata, voia sa stie daca ma simt bine, mi-a spus ca  a observat cum m-am albit brusc la fata. Il linistesc, moment in care ne privim in ochi, indelung, suficient cat sa simt ca am bagat degetele in panoul de inalta tensiune..ma scutur, fac fete fete si-i cer un pahar cu apa. Beau ca si cand am stat in desertul ala al lor, imi revin si ma ridic sa plec.

Se ofera sa ma conduca, il refuz politicos si plec spre casa…doamne, ma obsedeaza ideea ca ar fi prima data cand as simti c-o mint pe mama..iar gandul acesta ma chinuie ingrozitor…Am sa gasesc o solutie de mijloc, adica jumatate de adevar..imi spun, insa maine…

decembrie 4, 2006 - Scris de nopti1001 | 1001 de nopti | | 7 Comentarii

7 Comentarii »

  1. Mi s-a facut o pofta nebuuuna de corcoduse :)

    In alta ordine de idei, astept posturile tale cu mai mare nerabdare decat episoadele din serialul meu preferat…

    Comentariu�Comentarii de Doru | decembrie 9, 2006

  2. Hello, Doru! Mai sa fie, chiar ma bucura sa aud asta, credeam ca ai disparut..Daca n-as bantui prin tara cu treaba, as posta zilnic:) O sa compensez cu un text mai lung azi..:) Numai bine si..multe nopti!

    Comentariu�Comentarii de nopti1001 | decembrie 10, 2006

  3. Nu-mi vine sa cred! Inca suntem sclavii ideilor preconcepute. suntem sclavii unei gandirii invechite si imputite. “natia lor” care bineinteles ca nu se poate amesteca cu “natia noastra” ca Doamne fereste poate iese ceva bun. De ce iti e frica? probabil de necunoscut. cine stie, poate afli ca e mai bun ca noi, ca ne e superior, ca te poate face fericita? risca. ai doar o viata. traieste-o.

    eu ma feresc sa ajung in situatia in care voi spune “si ce-ar fi fost daca…”.

    imi iubesc si respect parintii pentru ca mi-au data viata, m-au inconjurat de dragoste, m-au ocrotit si m-au ajutat. dar cel mai mult ii iubesc pentru ca m-au invatat sa-mi asum riscuri, sa distrug barierele societatii, sa ma inalt deasupra tuturor si sa fiu libera sa traiesc.

    visez, zambesc, iubesc, plang, alerg, strig, rad, ma revolt, lupt….

    Comentariu�Comentarii de Rotty309 | decembrie 15, 2006

  4. Da rtty, asa este, insa aceste “idei preconcepute” ne sunt cladite in sistemul de valori de mici iar in cazul de fata, cand o intreaga societate asa gandeste imagineaza-ti cum este sa mergi pe strada si sa stii dupa cum se uita lumea la tine, in ce hal gandesc. Sunt totusi “ai nostri”, noi, oricat am vrea, facem parte dintr-o “ginta”(metaforic spus) si ne luam dupa regulile ei, altfel esti expulzat, izolat. Sigur ca eu fac parte dintre rebeli, ca dovada ca sunt in asentimentul tau..insa n-ai idee ce pret trebuie platit pentru asta..ai sa afli daca mai citesti si sa-mi spui dupa aceea ce parere ai..In orice situatie te vei intreba “si ce-ar fi fost daca”..pentru ca ai ales doar o varianta, asta e viata:) Am distrus si eu barierele societatii, am ris, am iubit, alergat, strigat dar…apropos de pret..cel mai mult am plans……totul are un pret si e bine sa-l stim dinainte. In numele iubirii sparg bariere si lupt, insa acum stiu ce ma asteapta si am mult mai multe arme, mult mai multe sanse de succes:) Hai ca ia uite cum ma faci tu sa filozofez..drag si mai vino, esti deosebita:)

    Comentariu�Comentarii de nopti1001 | decembrie 16, 2006

  5. Scuze..de typo..Rotty(am scris gresit id-ul la inceput, din graba):)

    Comentariu�Comentarii de nopti1001 | decembrie 16, 2006

  6. Dar de ce sa iti cladesti fericirea si in final viata bazandu-te pe ce “zice lumea”. asta nu mai e viata ta. sa te doara undeva de ce zice lumea, ca nu vecina de la 3 e cea care iti face un ceai cand esti racita, nu batrana de pa banca te strange in brate cand ti-e rau, nu femeia de la lapte alearga in miez de noapte la tine pentru ca ai avut un cosmar… toate aceste lucruri marunte si aparent nesemnificative… toate aceste lucruri care aduc atat de multa bucurie. si chiar si in acestea trebuie sa urmam regulile si legile unui trib conventional? sorry, dar nu sunt de acord.

    e normal ca orice lucru sa aiba un pret, caci nimic nu are valoare daca nu lupti catusi de putin pentru el. si eu am plans pana nu am mai avut lacrimi, si eu am suferit, dar nu m-am lasat. asta e farmecul. cred ca daca as ajunge sa ma resemnez mi-as pierde identitatea, as fi una din “turma” si as putea la fel de bine sa ma indrept spe abator cu zambetul pe buze.

    daca am sti dinainte tot ce ne asteapta, ce rost ar mai avea totul/ nu am mai putea sa visam, sa planificam, sa facem strategii, sa ne dorim… am fi furati de cele mai minunate clipe din viata.

    Nu lumea din jurul tau trebuie sa te placa ci tu trbuie sa te placi!

    Comentariu�Comentarii de Rotty309 | decembrie 17, 2006

  7. Ai mare dreptate, posibil sa nu ma fi exprimat destul de clar anterior, caci la fel gandesc si eu..numai ca ma refeream la altceva. Mai exact, la faptul ca indiferent ca suntem sau nu nonconformiste..”turma” de care vb tu, te izoleaza daca incerci sa te desprinzi de ea..chiar si prin idei iar asta doare mai devreme sau mai tarziu. Asa suntem construiti, nu putem trai singuri, ca niste sihastrii.. Pana si ei mai coboara in “lume” cand si cand…dar viata e frumoasa iar eu sunt o optimista convinsa:)) Si ma plac..mamaaa ce ma plac, sa stii:) Ma iubesc de-a dreptul chiar daca mai calc si cu stangul din cand in cand:)) Pup si mai vb.

    Comentariu�Comentarii de nopti1001 | decembrie 17, 2006


Lăsați un comentariu