Noapte alba, zi compromisa..

Se apropia ziua in care trebuia sa ia sfarsit acest job de vara iar eu eram din ce in ce mai indragostita…da..recunosteam in sfarsit ca mi s-a intamplat.. El era total disperat, invata din ce in ce mai bine limba iar la un moment dat, ma intreaba daca merg in parc. Il privesc mirata si usor amuzata, caci tot avea accent si-l intreb la ce parc se refera. Imi aminteste ca-i povestisem de parcul acela minunat langa care locuiesc.. Nu-mi vine sa cred ce curaj l-a apucat asa deodata, e clar ca-mi da intalnire si-i spun ca mi-ar placea. Stabilim sa ne intalnim a doua zi, deoarece era sambata si ne era mai usor, decat sa plecam de la serviciu; mai ales ca instinctiv ma feream sa ne vada ceilalti colegi, imi stabilisem niste principii iar pe unul dintre ele tocmai il incalcasem: acela de a nu iesi cu colegii…insa era ceva atat de inofensiv. Nu stiu ce-am avut toata ziua, am fost cam aeriana.. in acea dimineata m-am comportat cel putin copilareste cand i-am oferit un pumn de corcoduse, preferatele mele . Era un corcodus minunat, cu coroana grea de poame iar eu tocmai le culesesem. Le-a primit bucuros si un pic mirat, nici acum nu m-am lamurit daca avea habar ce-s alea..doamne ce-am ma iris cand I s-a schimonosit fata dupa ce-a incercat una.. Incredibil, insa le-a mancat pe toate. Pentru asta si pentru felul dragalas de-a ne tachina, eram hotarata sa-l revad, sa fim doar noi doi..si copacii aceia plini de seva, sa-mi alerge vantul prin plete si..ce mai, sa fiu pe terenul meu, asta imi dadea siguranta.

Maine..e Sambata, ma gandesc, pana atunci vad eu ce-i spun mamei..Am o teama teribila caci simt deja dezacordul ei, erau atatea grozavii pe care le auzisem despre natia aceasta, insa..spune-i asta inimii..spune-i tu mama, caci pe mine nu ma asculta. Uitasem ca sunt la birou, uitasem de el, asa ca tresar surprinsa cand il aud ca-mi sopteste tandru langa ureche..N-am inteles, il rog sa repete caci are o privire ingrijorata, voia sa stie daca ma simt bine, mi-a spus ca  a observat cum m-am albit brusc la fata. Il linistesc, moment in care ne privim in ochi, indelung, suficient cat sa simt ca am bagat degetele in panoul de inalta tensiune..ma scutur, fac fete fete si-i cer un pahar cu apa. Beau ca si cand am stat in desertul ala al lor, imi revin si ma ridic sa plec.

Se ofera sa ma conduca, il refuz politicos si plec spre casa…doamne, ma obsedeaza ideea ca ar fi prima data cand as simti c-o mint pe mama..iar gandul acesta ma chinuie ingrozitor…Am sa gasesc o solutie de mijloc, adica jumatate de adevar..imi spun, insa maine…