Reactii in lant

Ar fi fost o zi ca oricare alta, daca nu s-ar fi intamplat ceva..destul de interesant ca analiza proprie si nu numai..Doamne, am chef sa rid, sa ascult muzica, sunt singura in casa dupa o zi epuizanta de lucru, in sfarsit..pot da muzica la maxim, n-am suferit niciodata castile, bucuria mea simte nevoia sa fie zgomotoasa, sa ma imbete cu senzatii paroxistice..asta si fac, cu toate ca este o zi mohorata, sufletul meu spune altceva, exulta de o bucurie interioara, nu are nici un stimul extern si este suficienta prin ea insasi. La un moment dat, suna telefonul, eu nu ma sinchisesc sa raspund insa sunetul devine din ce in ce mai insistent, asa ca raspund alene.

O voce necunoscuta ma intreaba ce mai fac, ca nu ne-am mai auzit de ceva vreme…ca si cand m-ar cunoaste. Initial ma gandesc ca a gresit numarul, desprind telefonul de ureche, ma uit la nr., clar nu-l stiam si revin..destul de scortoasa spunand:- Imi cer scuze, ne cunoastem..?..cred ca ati gresit..! La capatul celalalt al undei…pauza..o fractiune de secunda, eu dau sa inchid…moment in care vocea revine, jenata si usor enervata:- Sigur ca ne cunoastem, sunt eu, Mihai, ce d-zeu, glumesti sau m-am schimbat chiar asa?? Instantaneu realizez ca este o veche cunostinta, dintr-un lant al slabiciunilor altora, un vechi amic comun din facultate. Zambesc jenata si zic:

- Heeei, clar o sa te imbogatesti, ca nu te-am recunoscut! Nu prea aveam chef de el, dealtfel ultimele amintiri in ceea ce-l priveste, nu erau prea grozave.. Fusesem buni amici, pana cand am descoperit ca bea foarte mult, pana la distrugere, nici patima jocurilor de noroc nu-i era straina iar eu, dupa mai multe incercari “salvatoare”, am ajuns la concluzia ca nu pot asista constient la dezumanizarea lui, atata timp cat nu facea nici cel mai mic gest a se salveze…chiar cred ca-I placea rolul de victima asteptand un “salvator”.. Fiind foarte intelligent, a disimulat multa vreme ba chiar ma ruga sa-l ajut sa se “lase” cum zicea el, de acele vicii iar eu ca o novice, il credeam, pana cand m-am trezit..caci lucru evident, nu era cazul lui, dusul rece a venit la timp. Am realizat ca in loc sa-l ajut, situatia tindea de fapt catre propria-mi cadere vertiginoasa iar instinctul meu infailibil m-a ajutat, ca intotdeauna, sa ies la timp din capcana; insa trecusera doi ani…si iata, acum, chiar ma ia prin surprindere cu aceasta revenire…