A mai trecut o noapte…

Dis de dimineata, ma incearca o durere difuza in ceafa, plus o stare apatica destul de enervanta..Lasa..imi zic, o inviorare cu apa rece e cea mai buna reteta, asa ca pornesc spre baie, tarsaindu-mi alene papucii ca in fiecare dimineata, scot miorlaiturile de rigoare in timp ce ma intind in mers, ca-mi place sa ma rasfat, cum spune mama. Doamne ce bine e, chiar ca m-am trezit brusc sub jetul rece! Imi arunc sprinten cateva haine sport, imi sorb alene si cu inghitituri mici cafeluta si ma machiez un pic, caci este ziua cea mare…

Consult grabnic oglinda si scot un plescait admirativ….mama ce bine arat! Rid…parca am inebunit, ma gandesc, insa nu ma pot abtine, caci imi amintesc de-o prietena de-a mamei, Bianca, care nu era asa frumoasa, mai mult dragalasa si posesoare a unui corp superb insa avea fata asta un tupeu si o incredere in ea, ceva de zile mari. Si motivul amuzamentului meu matinal era o vorba de-a biancai, pe care, imi zicea ea, si-o repeta in fiecare dimineata in oglinda si suna cam asa:- Bianco, esti frumoasa “fire-ai” a dracu sa fii!, ca la scoala nu prea se dusese, decat sa stabileasca “intalniri” de afaceri, cum zicea ea….iar ma bufneste risul. In rest, mama o tolera ca era asa mica si neajutorata, credea ea… si gandea ca restul e pacatul ei, dupa ce a renuntat s-o mai aduca pe calea cea buna…Sunt gata, ies vijelios pe usa si ma gandesc: – Oare “el” o fi ajuns deja…