Strafulgerare…

Dis de dimineata, cu forte proaspete si nespus de vioaie, ma indrept catre job…Fac abstractie de discutiile mai mult sau mai putin anoste din autobuz si cu un zambet larg, adolescentin, gratulez pe toata lumea. Ce zi minunata! Ajung, deschid usa si..brusc, simt cum universul mi se naruieste, de la temelie spre varf, timpul se dilata si ultima boare de respiratie ramane undeva in aer…Imaginea din fata ochilor larg deschisi nu parea reala, caci l-am vazut…doamne, cat era de frumos! Acea privire n-am s-o uit niciodata! Parca desprins din basme cu printi, ma studia la fel de mirat, un barbat ce parea inalt, foarte inalt, daltuit in marmura, cu fire aurii-satene rasfirate neglijent pe fruntea proeminenta iar ochii…superbi..Era ca o pictura greceasca, ce izvora lumina si candoare, usor feminin ca trasaturi, contrastand puternic cu imaginea de ansamblu, cu adevarat barbateasca. Pluteam, am pasit nu stiu cum, catre birou, unde m-a intampinat patronul, mai radios ca niciodata, spunand: – Faceti cunostinta, el este….N-am mai auzit, conta doar EL ESTE…

Imi ardea fata, palmele mi se umezisera brusc si buzele uscate de-o sete fara egal, au ingaimat ceva…doamne ce stupid trebuie sa arat, ma gandeam. M-am intors brusc, prefacandu-ma ca am treaba, ca sa-mi revin si ma mustram in gand, cat de slaba sunt si nu intelegeam ce ma apucase, probabil ca lasasem o impresie foarte proasta. Nemultumita si iritata, am redirectionat discutia catre ceva banal, insa observam cu coada ochiului cum si el ma urmarea atent, poate prea atent. Mi-am mai revenit, ca doara nu era sa raman asa statuie, insa senzatia de lesin nu ma parasea deloc. Eram din ce in ce mai tacuta, biata de mine, nu prea faceam fata acelei explozii de sentimente terifiante si incercam fara success sa-mi revin. As fi vrut sa dispara in neant de unde a venit, sa fiu din nou eu, cea fara de griji si “flu-flu”, um spuneau prietenii si rudele…il uram sincer! Si pana la urma cine era intrusul asta cu ochii lui mierii si migdalati, gene lungi si negre……….fir-ar el sa fie! Tot asa nemultumita am ajuns si acasa, mama evident ca a observat si mi-a invadat intimitatea cu diverse intrebari incommode si enervante. Nu aveam chef de nimic, vroiam sa zac la nesfarsit, m-as fi luptat..dar cu ceee? Am hotarat sa raman imbufnata si nefericita pana la saturatie, urmand ca a doua zi sa redevin asa cum ma stiam si imi placea..si totusi..n-am putut sa nu-mi doresc sa-l mai vad o data…Hotarat ca nu eram in apele mele, imi spuneam, lasa ca maine am sa-l vad iar si am sa constat ca nu e nimic de capul lui, este la fel cu ceilalti, ba chiar nimic deosebit. Probabil ca am vreun virus. Gata! Si-am adormit zambind….