Inca o zi ……

…Si inca ce argumente..Ma trezesc zambind, caci imi aduc aminte de-o scena petrecuta intr-o zi normala de lucru, adica foarte aglomerata, cu multi clienti nervosi.. Multa lume si canicula, doua lucruri suficient de enervante pentru oricine.

La un moment dat, cand sa mai respiram si noi, apare un arab dubios, care, spre deosebire de restul era inalt si solid. L-am privit ca si cand “asta ce dracu mai vrea”, ca statea protapit in usa si ma fixa cu privirea, foarte plin de sine..Probabil ca se considera irezistibil pentru natia lui, gandeam si brusc am simtit ca ma scutura hohote de ris, dar m-am abtinut, ce-i drept, cu greu. Ma intreaba asa conspirativ si balos cand plec, eu ma prefac ca scriu ceva si raspund absenta ca atunci cand termin treaba…iar daca are nevoie de ceva sa spuna acum.

Zice: – Te conduc eu, ca sunt cu masina….Recunosc ca ma panicasem putin, instinctiv, dar n-am mai apucat sa-i urez ceva de rudele de gradul I, ca nu stiu de unde a aparut sefu` in salt, efectiv..M-am si speriat ca mi-a sarit peste birou, interpunandu-se intre mine si individ si i-a “latrat” ceva in araba de l-am vazut pe nefericit cum se albeste si inroseste la fata, pe rand, cat era de mare. S-au privit ca doua fiare cateva secunde, dupa care mitocanul a plecat si nici nu l-am mai vazut de atunci…

I-am multumit, jenata de situatie, bossului si l-am intrebat de unde stie sa sara asa(era f. gras, culmea), a facut vreun sport? Nu s-a amuzat ca de obicei, ba mai mult mi-a raspuns grav si cam rastit, ca nu e de gluma si daca se mai intampla si el nu este, sa-i spun imediat. Mi-a mai zis ca pentru orice eventualitate o sa-l lase pe varul lui sau pe cineva de incredere, pentru a nu fi niciodata singura. Sincer, eram uimita dar si bucuroasa de atata ocrotire…De atunci ma conduceau pana acasa sau pana la masina, spunandu-mi in gluma ca ei raspund de mine in fata parintilor (pe care evident, nu-i cunosteau), caci am omorat din fasa orice incercare a mamei sa vina acolo, doar stiam cum gandeste si nu vroiam sa-si faca griji aiurea.

Totul era roz si frumos, afacerile mergeau bine, mama se linistise dupa ce i-am povestit ce oameni sunt cei la care lucrez, ba mai mult asa cum o obisnuisem ii povesteam fiecare zi, avand grija sa-i omit ce ar fi fost ingrijorator pentru ea…Nu-mi pasa de nimic, caci vara ma facea sa ma simt in al noualea cer si tot asa, pana intr-o zi cand….